Azi pun STOP!

Presupun ca si voi va-ti saturat de postarile mele melodramatice, asa ca m-am gandit sa inchei asta cu o ultima postare... trista.

Da, m-am schimbat.
Si nici mie nu-mi place.

- Vrei sa spui ca esti buna de aruncat la gunoi?!
- In ultima vreme cam asa ceva...
- In ultima vreme delirezi!


Da, chiar delirez in ultima vreme. Mmm.. nu stiu, o fi vreun semn de nebunie?!
Hmm... posibil. Adica, nu cred ca esti chiar sanatos daca stai si te uiti fix la.. nimic, nu?!

- Ce ai patit? De ce stai asa serioasa?
- N-am nimic. Sunt bine...
- Ai asa.. o fata ganditoare. La ce te gandesti?
- .. La nimic... 


Mda, de fapt ma gandeam la foarte multe lucruri. Asa cum fac si acum, ca de exemplu.
Ganduri, ganduri, ganduri...

- Da' vreau si eu sa fac poezii ..
- Dar faci! Pe alea amuzante.
- Nu, nu. Eu ma refeream la poezii serioase.
- Fugi de-aici! Tu nu poti sa fi serioasa.


Nici eu nu credeam ca pot fi serioasa. Mda, in ultima vreme am inceput sa-mi schimb parerea.

- In toate postarile tale ai pus o picatura de tristete. Prea multa.. . Sa rasara soarele odata!


- As vrea eu...
- Ce te impiedica sa zambesti?
- Daca as sti, probabil ca as zambi.
- Nu un zambet fals! Unul din inima.
-.. Chiar nu stiu ce e cu mine.
- Nici eu. Esti complet alta. Aproape...
- As vrea sa se termine asta!
- ... 


Mda, in concluzie asta a fost ultima postare.
Promit.
Chiar e ultima...

Ceva lipseste!

De cateva saptamanii simt ca lipseste ceva. Tot am sentimentul acela ca am un gol in stomac, pielea mi se face de gaina, si usor, usor ma desprind de cruda realitate. Ca sa nu mai zic ca trebuie sa-mi dai coate ca sa revin cu picioarele pe pamant.
Sentimentul asta il am de fiecare data cand fac un lucru drag, cum ar fi sa ascult muzica, sa citesc, sau - chiar de nu am talent - sa mazgalesc o foaie, de aici rezultand ca il am mai mereu.
Seara, inchid ochii si ma las dusa de imaginatie, incercand sa-mi dau seama ce lipseste.
Nu lipseste nimic!
Sau poate ca da.. .


Ceva sa schimbat in viata mea. Sau, cine stie, o fi doar de la vremea de afara? Stiti cum se spune, primavara e anotimpul schimbarilor.., poate m-am schimbat si eu!
Sau poate nu...
Imi repet de sute de ori in gand ca sunt aceiasi fata, care rade cu gura pana la urechi, sora cu ironia, indiferenta...  m-am schimbat, sunt mai matura, mai curajoasa, mai indiferenta, dar totusi nu pot sa accept asta.

Lipseste o piesa din puzzle!...

Dar totusi,...

Azi ploua. Ploua pentru a nu stiu cata oara. Nu vrea sa se opreasca. Nu vreau sa se opreasca. Imi place asa.

- Ce? Nu ploua. Afara e soare.

Nu ma refer la vreme. Ma refer la ploaia din sufletul meu. Daca ploaia s-ar oprii sufletul meu ar semana din nou cu un desert. Pustiu. Gol. Si totusi nu e gol. E plin de sentimente. Ura, dragoste, fericire, tristete... nici eu nu mai stiu ce simt! Toate aceste sentimente.. ah!... toate aceste sentimente amestecate cu ploaia din sufletul meu ... formeaza o furtuna si... ahh! numai conteaza.

- De ce sa nu conteze?

Nu stiu. Nu stiu multe in ultima vreme. Sunt prea multe intrebari carora le caut un raspuns.. . Cum ar fi de ce scriu acum randurile astea prostesti fara pic de noima. Sau de ce tu citesti chestia asta cand poate ai altceva mai bun de facut.. .

Numai conteaza. Sunt bine. Da, sunt bine. Zambesc*.

*Fals.

P.S.: Dar totusi...

Totul e posibil..?

Sunt oare prea mica ca sa inteleg anumite lucruri care de fapt sunt imposibile? Sunt prea visatoare sau prea naiva? Sau pur si simplu prea optimista..?!
- Prea naiva!
Da, asa as zice si eu. Anumite lucruri chiar par imposibile. Dar de fapt sunt posibile. Cum ar fi zburatul in spatiu...
- O simpla intamplare datorita tehnologiei din ziua de azi. Esti prea naiva. 
Mda, ai dreptate si aici. Dar uite si tu ca au realizat imposibilul posibil. Si multe lucruri au fost descoperite din intamplare, pentru ca pe atunci nu exista tehnologia!
- Au avut doar noroc.
Da, ai dreptate din nou.. . Dar totusi.. dar totusi cand privesti minunatiile care se afla in jurul tau nu iti vine sa spui ca totul e posibil?
- Nu. Pentru ca minunatiile din ziua de azi sunt aici tot datorita tehnologiei.
Deci asta inseamna ca tehnologia a facut imposibilul posibil?
- Esti prea visatoare, nu crezi?
Ba da... . Da! Sunt o visatoare intr-adevar. De aceea tot visez ca zbor..
- Nu poti sa zbori! Poate decat intr-o aeronava, dar in rest nu poti! De cate ori sa-ti mai repet? E imposibil!
Ai incercat tu vreodata sa zbori ca sa stii daca e imposibil sau nu?!...


P.S.: Everything is impossible!

...

Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi!