Sentimentul asta il am de fiecare data cand fac un lucru drag, cum ar fi sa ascult muzica, sa citesc, sau - chiar de nu am talent - sa mazgalesc o foaie, de aici rezultand ca il am mai mereu.Seara, inchid ochii si ma las dusa de imaginatie, incercand sa-mi dau seama ce lipseste.
Nu lipseste nimic!
Sau poate ca da.. .
Ceva sa schimbat in viata mea. Sau, cine stie, o fi doar de la vremea de afara? Stiti cum se spune, primavara e anotimpul schimbarilor.., poate m-am schimbat si eu!
Sau poate nu...
Imi repet de sute de ori in gand ca sunt aceiasi fata, care rade cu gura pana la urechi, sora cu ironia, indiferenta... m-am schimbat, sunt mai matura, mai curajoasa, mai indiferenta, dar totusi nu pot sa accept asta.
Lipseste o piesa din puzzle!...
6 comentarii:
Stiu eu ce-ti lipsesteee! :>
Ma vrei acolo, in Bucuresti! :))
Mereu ne lipseste ceva, suntem intr-o continua cautare, cred ca schimbarea ne lipseste! Te pup si te imbratisez!
foarte bine zis, Magda.
si eu te pup. :*
superba postare:x
m-ai pus pe ganduri:x
Lipsesti TU! TU, nu tu. Si eu am nevoie de tineee:[[
Lipseste :( .
Lipseste copilaria si jocurile idioate . Desenele animate . Inghetata din vara torida .
Lipsesc multe , dar si amintirile tin loc de lucruri , invie trecutul si completeaza , incet , dar sigur Puzzelul :)
Trimiteți un comentariu